'Noroc' la scoala

Cei mai frumosi ani sunt anii de scoala, vrem nu vrem! Sa fii elev, sa mergi la scoala, sa inveti lucruri noi si necunoscute pana atunci, joaca cu colegii, emotiile pentru teze si lucrarile de control, copilarie…

Si fiecare dintre noi isi adunce aminte de diferite intamplari din anii de scoala. Si daca am lua doar o intamplare, fiecare si-ar aduce aminte de un alt aspect al intamplarii. Funny, he?

Eu nu stiu voi cum sunteti, dar eu cand ma gandesc la anii de scoala, am numai si numai amintiri frumoase. Pentru ca am avut great time, no matter what. Si ca sa dau un exemplu: la facultate aveam conditii not great in caminele studentesti, dar bucuria de fi student nu poate fi indepartata de niste gandaci de bucatarie care tropaiau in fiecare noapte pe pereti. Remember?

Iata o amintire care si acum imi starneste zambete: primul meu ceas. Tocmai ce incepusem liceul si noul profesor de matematica, sever de fire s-ar zice, nu accepta ca elevii sa intarzie la ora. Dupa prima avertizare, am avut ‘norocul’ sa intarziu  la a doua ora. Out, immediately!  Si spun ‘noroc’ pentru ca urmatoarea ora de mate am fost ascultata si am si luat primul meu 9. Si nu numai un 9, dar si un ceas nou ca sa fiu sigura ca voi fi la timp la ora. Si apoi, 4 ani de zile am tot luat 9, desi vanam in continuare pe domnul 10. Si l-am prins intr-un tarziu, abia la ultima lucrare in clasa a 12-a. Funny, he?

Si uite asa a fost vanarea dupa 10. Si altii, multi, au fost la fizica. Si acum ma mai intalnesc cu formule invatate la liceu, sau altele care le-am uitat de atunci. Dar teorema lui Gauss a ramas intotdeuna ca ceva special. Iar acum il folosim pe badea Gauss sa facem fitari, sa analizam distributia notelor la bac care, somehow, e departe de a fii una gaussiana.Crazy!

Ah, si sigur anii de studentie, cu seminarii, cursuri si laboratoare, cu studenti din toate colturie tarii, fiecare cu obiceiurile lor, cu mofturile lor. Si acum mai radem impreuna de serile lungi cu povesti si barfe, cu grafice pe hartie milimetrica (2…4…6…), ah, si cursuri copiate de la vecina, cu blonda – super-model, cu scriitorii de poezii si cu moldoveanca ambitioasa. Ah, ce vremuri! ‘Noroc’ de cei ramasi inca acolo…

Mi-e dor. Mi-e dor sa fiu din nou elev, sa fiu student, sa mai dau un bac, sa mai trec vreun examen, sa mai rad cu colegii. Mi-e dor!