Capriciu' si Deliciu'

Cand erai mica zanele marii te-au botezat Capriciu. Traiai ca si o umbra, vroiai doar al meu nume, vroiai sa fii Deliciu. 

Nu intelegeai de ce capriciul ai fost mereu tu. O singura zi te-ai straduit din rasputeri sa devii Deliciu dar nu ai reusit. Aceasi analogie precum Apollo si Dionysus. Sunt doua variante de urmat. Nu as putea spune care este calea spre perfectiune sau fericire dar sigur Deliciu era mai preferabil pentru mine. 

Azi Capriciu e intr-o contiunua schimbare, iar luminozitatea conferita din renuntarea la mofturi se scalda azi in intr-o lava fierbinte a marii albastre.  Azi Capriciu a renuntat la vicii totul transformandu-se astfel in mii de  simfonii de vise. Rabdarea cu care ne asculti, ne da incredere in faptul ca nu avem gandirea eronata ,  ne faci sa traim clipele impreuna cu tine pe inalte culmi ale bucuriei. Si ne faci rasete, dar tu, tu azi nu stii sa zambesti. 

Pana si criticile aduse de tine par complimente. Dincolo de cadourile pe care altadata le ravneai atat, dincolo de norii care trec si clipele care vin, se balanseaza acum doar eternitatea, gata sa-ti atarne suvitele vikinge de o parabola in doua puncte: Capriciu si Deliciu.