Capriciu' si Deliciu'

Cand erai mica zanele marii te-au botezat Capriciu. Traiai ca si o umbra, vroiai doar al meu nume, vroiai sa fii Deliciu. 

Nu intelegeai de ce capriciul ai fost mereu tu. O singura zi te-ai straduit din rasputeri sa devii Deliciu dar nu ai reusit. Aceasi analogie precum Apollo si Dionysus. Sunt doua variante de urmat. Nu as putea spune care este calea spre perfectiune sau fericire dar sigur Deliciu era mai preferabil pentru mine. 

Azi Capriciu e intr-o contiunua schimbare, iar luminozitatea conferita din renuntarea la mofturi se scalda azi in intr-o lava fierbinte a marii albastre.  Azi Capriciu a renuntat la vicii totul transformandu-se astfel in mii de  simfonii de vise. Rabdarea cu care ne asculti, ne da incredere in faptul ca nu avem gandirea eronata ,  ne faci sa traim clipele impreuna cu tine pe inalte culmi ale bucuriei. Si ne faci rasete, dar tu, tu azi nu stii sa zambesti. 

Pana si criticile aduse de tine par complimente. Dincolo de cadourile pe care altadata le ravneai atat, dincolo de norii care trec si clipele care vin, se balanseaza acum doar eternitatea, gata sa-ti atarne suvitele vikinge de o parabola in doua puncte: Capriciu si Deliciu.

Poem fara nume/ Poetry without name

Vreu sa fiu cantaret fara sa am voce
Vreau sa fiu poet fara sa starnesc bocet
Vreau sa fiu pictor fara sa am talent
Vreau sa fiu chimist dar nu si covalent
Vreau sa fiu scriitor fara sa am cuvinte
Vreau sa fiu preot dar nu in zile sfinte
Vreau sa fiu critic ca sa-i daram pe toti
Vreau sa fiu evreu dar fara sa am sloti
Vreau sa fiu matematician fara fractii
Vreau sa fiu fizicean fara sa stiu ecuatii
Vreau sa cant la pian fara sa am clape
Vreau sa-adun in palme a lumilor lacrimi
Vreau sa fiu un inger fara sa fiu pur
Vreau sa iubesc lumea fara sa indur

I want to be a singer without voice
I want to be a poet without arousing tears
I want to be a painter without talent
I want to be a chemist but not covalent
I want to be a writer without words
I want to be a priest but not on Sundays
I want to be critical to demolish all
I want to be Jewish without money
I want to be a mathematician without fractions
I want to be a physicist without equations
I want to play piano without a keyboard
I want to collect in my hands the world's tears
I want to be an angel without being pure
I want to love without suffering.

Zece ani dupa liceu

Gene albastre in Romania cenusie, 
cugetari pentru lacrimi, cugetari penru zambete

Mi-au crescut gene albastre.

Fiecare are o pasiune.

Mie imi place sa rad.

Astfel totul devine albastru prin perdele cenusii.

Am prieteni doar atunci cand ei sunt folositori. Tot ce se intampla se intampla nu fiinca asa trebuie sa se intample ci pentru ca trebuie sa se intample ceva. Daca nu s-ar intampla nimic nu ar mai fi intamplari.

Dupa zece ani am uitat cum sa-mi curati pantofii de praf. Noi tot aici am ramas spun unii si as fi ramas si eu cu voi, doar ca ploaia chiar daca mi-a udat atat de des caietele din ghiozdan, n-a reusit sa stearga si literele. Care apoi s-au transformat in cuvinte printr-un intreg lantz de reactii devenind rachete. Chiar daca drumul meu a fost mai lung am ajuns cu o ora inainte si ma intrebam de ce altii intarzie.

Pana aici totul a avut un scop. Acum ashtept sa imbatranesc. Astfel imi petrec viata plimband catelul cenusiu prin parc. Ca si cum astept un sfarsit. Ca si cum viata si traiectoria mea nu mai pot devia. Am invatat o meserie si acum cos la masina. E un verdict pe viata. Dar evolutia inseamna progres. Bunica stie sa coase doar intepand cu acul panzele de paianjen.

Multe dintre palatele lumii mi-au amitit de timpurile de jale pentru care a meritat sa ma lupt. Basmele erau mereu cu printi si cu printese care nu faceau nimic altceva decat sa se iubeasca. In teorie totul e ideal.

Nici eu nu stiu cum am devenit fizician. Daca as fi avut si ochii albastrii nu numai gene poate mi-ar fi fost mai usor, dar nu as fi stiut azi daca exista viata pe marte. Exista si acolo printese, doar ca ele lucreaza in altfel de laboratoare. Talentele care ma inconjoara m-au ispitit mereu si pana la urma meseria te alege pe tine, nu tu pe ea.

Eu am carat patru ani valiza la politehnica din Bucuresti si acum am trei copii spune colegul din prima banca. Eu m-am casatorit fiindca ma plictiseam singura si cred ca viata in doi trece mai repede, spune alta colega. E ca si cum nu mai am ce sa fac pe acest pamant. Stiu tot ce-mi trebuie pentru a trece strada chiar daca cateodata uit in ce parte sa intorc capul.

Nimeni nu stie la ce ma gandesc. Si nici eu nu stiu la ce se gandesc altii. Dar el gandul ne creeaza personalitatea si simturile. Dincolo de ceea ce ne inconjoara sta puterea gandului. Iluziile care se creaza in jurul unui gand sunt parte dintr-un univers paralel. Nu te-ai intrebat niciodata de ce trece fiecare clipa? In clipa in care vezi sub ochii tai generatii care se repeta la nesfarshit. Au fost si altii in banca ta acum 100 de ani.

Doar modestia din mine ma face sa tac intr-un colt. Nu pot sa le explic celor din jur ca gene mele sunt aripi. Imi dau seama ca dintr-o incapere de oameni sunt singura care pot sa zbor spre stele fara sa clipesc. Pe clape imi simt simfonia din suflet, pe gene imi simt lacrimi din apa de vis. Incerc sa-mi mentin visele ca pe-o oglinda pe care nu vrei s-o spargi.

Satira cu S mare

Sfanta nu-i decat ispita: noi nu putem sa fim sarcastici, pentru ca toti cei din jurul nostru, prieteni sau cei care vor sa ne fie prieteni, se supara iar lacrimi mari de furnica incep sa curga siroaie pe fetele lor.

Olandezii astia au un calendar in toaleta unde scriu toate zilele de nastere a prietenilor si celor din familie. Ca sa-ti aduci aminte de ei cand ... esti in baie! Verjaarskalendar! Ar trebui sa zic: olandezii de noi... Tu pe cine ai sris in calendarul tau?

Crocodilu cel modest nu stie ca e destept si crede ca si cei din sfera lui pricep cat e de strong interactia de hydrogen. 

Eu m-am maritat cu un fost coleg de faculate ca eram mai desteapta decat el. E mai bine sa fii creierul casei, nu? (te-ai repetat aici cu desteptaciunea de aia am zis sa folosim alt cuvant) Si uite asa mi-a trecut tineretea si vesnicia invatandu-l sa ma iubeasca.

 

Eu m-am casatorit, mai fac si un copil peste cativa ani ca sa-mi salveze casnicia si astfel distrug nu doar viata noastra dar si a copiilor nostrii. Better don't!

Un coleg s-a insurat si nu si-a dorit cadouri de nunta ci donatii la wikipedia, wikimedia. Alt coleg si-a sarbatorit nunta in castel cu rochii albe. Si-a dorit cadou un set de farfurii! Hai sa le spargem!

Eu imi traiesc viata pe facebook si spun tuturor ca: mi-am cumparat o rosie zemoasa de la Albert Hein, ca merg in stanga apoi in dreapta fiind foarte ocupata, ca n-am un job, ca i-am facut o poza copilului meu pe care il ador atat de mult, ca oricum n-am alta sansa decat sa-l iubesc, doar e copilul meu; ca am mai citit un articol aiurea despre educatia proasta din tara desi nu privii nu urma ca nu are nici un rost zice Nietzche, si mai dau si eu un comment: suntem noi prosti dar si restul omenirii,  iar momentele rare de fericire sar cu un like. Ah!

Fain cuvantul asta fain! L-as folosi toata ziua: vai tu ce faina esti, vai ce fain ca am vorbit din nou dupa atatia ani, ce fain ca am impartasit idei nemuritoare, ce fain ca m-ai plictisit la minus infinit. Da ce bratara faina ti-ai cumparat. Cat a costat?

Invidiosii isi arunca privirea peste timpul meu scurs la tara. Si-ar dori si ei un conac boieresc si o gradina cu trandafiri. Daca ne uitam bine la lucruri efemere s-ar putea sa ramanem vrajiti de spaima. Ce altceva ne-ar face fericiti?  

As vrea...

Sa fiu pictor, sa cand la vioara si la pian, sa-l ascult pe Pavarotti in fiecare zi, sa adorm in hamac la umbra unui tei, sa citesc carti alese de Peter F. Hamilton si sa visez planete pierdute in univers, sa zambesc dulce vreunui cu ochi albastri, sa nu-mi mai fie foame tot timpul si sa manac numai ciocolata, sa rad la soare in fiecare zi si sa nu se mai ascunda dupa nori, sa fiu ferita de prosti si sa impart nestiinta cu cei nestiutori, sa-mi aduc aminte de ideile idioate pe care le-am avut aseara si sa le scriu pe blog, sa fiu asa de ocupata incat sa nu mai am timp sa le scriu pe blog. Sa ma reintalnesc in decembrie cu fosti dragi vechi prieteni si ...sa fiu eu!

Tu ce-ai vrea?

Tensorul

Fizicienii pot sa viseze orice:

tensori care stau pe spate si dau din indici
femei cu rochii gausiene
cafea cu spuma fractala
penroses on the wall
baghete magice cu laser ale lui Harry Potter
matlaburi cu functii... de manager
si iar tensori cu mult mai multi indici decat la t = 0

Why?

Un prieten m-a intrebat: ai blog? Ce ti s-a intamplat ca scrii atat de mult? Ti-a venit inspiratia? Vrei sa fii si tu la moda ca si noi toti ceilalti. Ti-ai taiat parul si ti-ai facut perciuni, pentru ca asa se poarta? Nu te stiam asa cu trend. Erai mereu o tocilara, o crestina mai catolica decat al' de la Roma; de unde stii tu cum se ajunge in delta cu barca, de unde stii tu atatea, asa peste noapte. Ai fost o tocilara! Tu n-ai voie sa stii ce se intampla in lume daca esti mereu cu capul in carti. Ia, treci la tocit, now!

To do list

Smile everyday
Play piano
Say hello to the strange neighbor
See a good movie
Call parents
Sports, lot of sports
Cook for dear friends
Smile again to the sun

Inger versus demon

Ea nascuta-n capitala
El nascut in sat ceresc
Ea crescuta-n in palate
El crescut in cuib de vulturi

In palate otravite
Marmura mucegaita
Cuibul lui e din margele
Inflorinte-n diamante

Ea mereu posomorata
Cenusiu in ochi aduna
El mereu zambind la luna
Purpuriu rasare-n ochi

Candelabre obosite
Lumineaza calea ei
Pe cand el si licurici
Stau sa-asculte cantul noptii.

Cu inele sclipitore
Ea isi decoreaza viata
Si-si picteaza ochii-n negru
Seducand paianjenii

Din izvorul fericiri
Apa pura ce invie
Spiritul in armonie
Pe-a lui pleoape argintii.

Cu un aer de printesa
Pe covoare ea paseste
Drumul lui e peste piscuri
Inaltate-n Pirinei.

Eu in iad imi petrec viata
Tu-n gradini cu flori albastre
Fiecare isi alege
Cuibul lui din nastere.

Eu nu stiu sa copiez

Ce de valva! Lumea a innebunit din cauza bacului. Ca a fost bine ca nu s-a copiat, ah, ca vai, saracii copii n-au stiut ca nu vor putea fura niste cunostinte de pe fituicile electronice… Ah, atatea discutii incat pana si presa olandeza a avut un articol despre fituica.ro. Scris tot de o romanca, evident, cu detalii cum stia sa copieze ea cand era eleva pe bancile scolii romanesti.

Ma simt inferioara acestei discutii, pentru ca eu nu stiu sa copiez. Si nici n-am copiat nici macar odata cand am fost eleva/studenta. Rusine mie! Ii uram pe toti cei care o faceau, ii detestam, nici macar nu ma puteam uita la ei. Sunt rasista. Eu descriminez pe fituiscari! 

Tu copiezi? Tu cumperi bilet cand calatoresti cu autobuzul? Dai mita?

Daca citesti aceste randuri si ai copiat vreodata la scoala, e mai bine sa nu-mi spui. Pentru ca am sa te descriminez!

Stop the time!

Nu ma mai trezesc la sunatul ceasului, ci la ciripitul pasarilor. In noua mea casa din Amsterdam, copacii uriasi din gradina vecinilor au multe ciripitoare. Si canta toata ziua de bucurie, incantandu-ne si noua tuturor viata!

Ce ar fi daca am arunca ceasul si mobilul si ceasul de pe mobil si am trai din nou dupa umbra soarelui? Si am uita de minutele si secundele care ne numara eternitatea?