Pace sau razboi?

N-am sa-ti spun cum ca femeia la nimica ea nu-i buna
N-am sa-ti spun nici ca barbatul e fidel faptelor bune
Am sa-ti povestesc iubirea, am sa contemplez natura
Despre acele triste reci si indepartate stele
Despre gandurile mele,
despre viatza
despre soarta
despre frica
despre moarte.

As picta doar caractere si-as trai in a lor piele
M-as uita sa inteleg, sufletele sa dezleg
Iar increderea-n femeie, ca increderea-n barbat
As trata-o ca pe boala unu-i tanar imparat
Ca gasit-am ustensile n-as putea sa iti confirm
Dar virtutile-s deasupra unei vieti ce in declin
Isi urmeaza a lor instincte fara cuget si simtiri
Cu malefice unghere absorbit de-a lor putere
Fara lupta cu ispita ne predam si n-avem arme
Iar decizile luate is fugare si in graba
 

A gresi e omeneste e o scuza-n paravan
A avea o cale dreapta iti da aripi, inger drag

A gresi e omeneste, dar lipsit de-orce sublim
A avea o cale dreapta te transforma in divin

Da, avem numai o viata, s-o traim doar in erori?
Doar in vicii si-n necazuri, doar in lipsa si nevoi?

Infideli pana si vietzii sa ne punem sort si rochii
Sa fim toti o gloata mare, sa fie multi precum noi
Nu uitati cum ca femeia n-a purtat razboaie-n lume
N-a vrut sa conduca tari, n-a dorit imperii multe
Ea s-a multumit sa fie umbra unor imparati
Si-a dat viatza lumii astea, s-a plimbat cu voi la brat

N-a vrut sa striveasca lumea, n-a vrut sa zboare pe luna
A vrut doar saruturi line pe-a ei limped obraz

Cum ca tu in tot vazut-ai urma unor talharii
Urme de inselaciune, vicii si sharlatanii

Te-ai speriat cum ca-l tau par va fi tuns iar de Dalila

Ca-ai sa pierzi a ta putere in a zdrobi caramida
Dar aceste mici istorii au fost scrise de barbat
Vrand s-acumuleze glorii ca un tanar imparat

Fara mila cu cruzime voi purtati arme in maini
Si pretindeti ca iubiti ce-i frumos si feminin...